Accident

Am fost apostrofată că nu am scris nimic despre micul incident din martie a.c. De fapt că nu am mai scris nimic anul ăsta... E un an destul de nasol. Zic unele guri că la 33 de ani femeile au o răspântie. O fi aşa sau nu, cert este că ...
Deja cunoscuţii ştiu - necunoscuţilor nu le pasă - poate nici chiar cunoscuţilor nu le pasă - că la jumătatea lui martie am căzut la schi şi mi-am sucit un genunchi. Diagnostic: contuzie forte cu suspiciune de fisură de platou tibial şi suspiciune de fisură de menisc. Adică am călcat strâmb. De fapt nu am călcat. Alunecam elegant pe pârtie cu viteza de 0.01 km/h (cum îi place cuiva să mă tachineze) şi am prins o porţiune cu zăpadă mai afânată, mi s-a înfundat schiul sub zăpadă, am fost azvârlită pe o parte în zăpadă şi gata. La momentul impactului cu planeta albastră - care, de fapt era albă ca în poveşti - în genunchiul stâng s-au auzit niste trosnete, apoi o durere intensa, apoi, un salvamontist m-a luat în braţe, m-a amplasat comod pe snowmobil (eu şi preşedintele Băsescu) şi aşa am ajuns la salvamont. Eram bine echipată, nu eram în adidaşi... Mi s-a fixat piciorul cu o atelă şi aşa s-a finalizat tabăra mea de schi după 2 zile, deşi trebuia să dureze 5. Şi, uite aşa: eram eu a treia oară, şi ultima, pe schiuri. Deşi salvamontistul a fost drăguţ şi m-a încurajat să nu renunţ. Oare îşi dorea să mă mai vadă?!
Oio zicea că am piciorul în 'ghift'. Derutat copilul. M-a ajutat cum a putut şi el. Şi zice că îi e milă de mine... Oare vorbeşte serios? Sau zice doar aşa... ?

A fost destul de ciudat, pentru că Laura, avusese niste vise nasoale in cele două nopţi premergătoare accidentului - sau să-i spun mai bine "incident" ca să nu se interpreteze prea catastrofic. Dacă au fost prevestitoare, ma bucur ca am păţit eu ce am păţit şi ca toţi cei 20 de copii din tabără au plecat sănătoşi. După aceea, Laura a zis că nu a mai visat nimic.
De la salvamont am ajuns la ortopedie, de acolo în sala de gips - 2 săptămâni cu un burlan gipsat de un metru care mi-a nenorocit piciorul. Apoi săptămâni întregi de recuperare chinuitoare la fizioterapie şi ... cu ce m-am ales? Cu un picior cu o mobilitate îndoielnică, cu o nesiguranţă în mers şi cu păr pe genunchi! Da! Mi-a crescut păr pe rotulă! Şi doare al naibii la epilat. E pufuleţ din acela finuţ, care pişcă de numa la smuls. Cam ca la sprâncene... Try home... yes! yes! yes!

După ce mi-au scos gipsul, genunchiul meu arăta cam ca un pepenaş: nu se distingea rotula.






Şi, ce s-a mai întâmplat? Ama a călcat şi ea strâmb, ca de, Cupidon a orbit-o şi şi-a scrântit glezna. Loca, şi ea, acum aflu că a călcat în gol şi nu mai poate călca în plin - în Montreal şi tot din cauza lui Cupidon. Şi Bip-Bip... s-a operat şi ea, la mână, ca să nu facă notă discordantă. sau poate tot Cupidon? Adică, ce? Ea nu e moţată la fel ca noi toate?

PS: Acum sunt bine