Nu pot să cred (dar nici nu mă mai mir): un timbru pentru o scrisoare trimisă în judeţul vecin costă 1 leu.
Un timbru pentru o scrisoare adresată fraţilor noştri de peste Prut e 80 de bani!!!
Se poate şi la noi...
Acum vreo două luni, amantul căţeluşelor noastre (16 ani!!!) a fost lovit PE TRECERE DE PIETONI de către un nemernic, de către un bizon, aşa să-i ajute şi lui Doamne-Doamne! Având în vedere vârsta matusalemică pentru un căţel aproape vagabond, Pichi fie a avut mult noroc, fie e un căţel extrem de isteţ.
Şi cum bizonul l-a lovit rău de tot, i-a făcut piciorul stâng din faţă terci (pare scârbos? mai scârbos decât existenţa bizonului cu pricina, care putea la fel de bine să dea peste un copil sau peste un trecător oarecare?)
Şi doi oameni şi-au propus să-l ducă la medic. Era programat pentru joi, însă miercuri nu a mai fost de găsit. Cu toţii ne-am gândit că s-o fi dus bietul să moară undeva, ascuns, singur.
*************************
La sfârşit de săptămână (sună a emisiune de divertisment de pe vreamea cealaltă) cine credeţi că apare la noi la poartă??? Chiar el, unul, unicul, singurul: PICHI!!! Matusalem al patrupedelor! Acest highlander, acest MacLeod canin! Căţeluşul şchiop - doar în trei roţi, dar ALIVE AND KICKING!
Dă Doamne înzecit celor care şi-au făcut milă de bietul Pichi şi i-au dat zile (se pare că nu i s-a terminat mosorul cu papiotă...)
O fi el în trei roţi, dar nu a ezitat să vină să-şi vadă 'fetele lui'.
Dacă voi reuşi să-l prind în fotografie, am să îl prezint tuturor!
P.S. Da' cercel albastru nu are...
Şi cum bizonul l-a lovit rău de tot, i-a făcut piciorul stâng din faţă terci (pare scârbos? mai scârbos decât existenţa bizonului cu pricina, care putea la fel de bine să dea peste un copil sau peste un trecător oarecare?)
Şi doi oameni şi-au propus să-l ducă la medic. Era programat pentru joi, însă miercuri nu a mai fost de găsit. Cu toţii ne-am gândit că s-o fi dus bietul să moară undeva, ascuns, singur.
*************************
La sfârşit de săptămână (sună a emisiune de divertisment de pe vreamea cealaltă) cine credeţi că apare la noi la poartă??? Chiar el, unul, unicul, singurul: PICHI!!! Matusalem al patrupedelor! Acest highlander, acest MacLeod canin! Căţeluşul şchiop - doar în trei roţi, dar ALIVE AND KICKING!
Dă Doamne înzecit celor care şi-au făcut milă de bietul Pichi şi i-au dat zile (se pare că nu i s-a terminat mosorul cu papiotă...)
O fi el în trei roţi, dar nu a ezitat să vină să-şi vadă 'fetele lui'.
Dacă voi reuşi să-l prind în fotografie, am să îl prezint tuturor!
ATENŢIUNE NAŢIUNE! IATA-L PE UNICUL ŞI INEGALABILUL... CUŢU ŞCHIOP... PICHI!!!
P.S. Da' cercel albastru nu are...
P.S. Căţeluşele noastre sunt în călduri şi ghiciţi cine e pretendentul cel mai de seamă şi cel mai potent?
Şi din nou: Poşta Română
Am făcut un colet pentru o prietenă. L-am ambalat într-o cuite de carton şi m-am prezentat la Oficiul 9.
O doamnă numai zâmbet, când i-am solicitat un formular de trimitere colet, mi-a răspuns foarte furmos: 'Cum să nu! Poftiţi, vă rog!'
Eu, mască.
Completez formularul şi revin la ghişeu. Aceeaşi doamnă draguţă îmi spune cu zâmbetul pe buze că nu crede că poate prelua coletul pentru că are o reclamă pe cutie. Dar, la fel de zâmbitoare şi binevoitoare îmi sugerează să trimit coletul cu livrare la domiciliu. O întreb cât costă şi zice vreo 5 lei. Cu gandul la prietena care urmează să nască peste o lună, am zis: în regulă, cu livrare la domiciliu. Îmi procesează REPEDE trimiterea, îmi răspunde că în 3-4 zile ajunge la destinatar, îmi comunică preţul de 5,70 lei şi îmi atrage atenţia să rămân să-mi dea chitanţa. Eu, uimită de serviciile oferite, cu gândul: iată că se poate, probabil că am avut şi eu o mică parte în această schimbare... şi siderată îi întind 6 lei.
Şi, ca să îşi câştige pe drept încă un post în blogul ăsta, doamna oficiantă nu a avut nici măcar intenţia, un gest măcar, de a-mi înmâna restul de 30 de bani...
O doamnă numai zâmbet, când i-am solicitat un formular de trimitere colet, mi-a răspuns foarte furmos: 'Cum să nu! Poftiţi, vă rog!'
Eu, mască.
Completez formularul şi revin la ghişeu. Aceeaşi doamnă draguţă îmi spune cu zâmbetul pe buze că nu crede că poate prelua coletul pentru că are o reclamă pe cutie. Dar, la fel de zâmbitoare şi binevoitoare îmi sugerează să trimit coletul cu livrare la domiciliu. O întreb cât costă şi zice vreo 5 lei. Cu gandul la prietena care urmează să nască peste o lună, am zis: în regulă, cu livrare la domiciliu. Îmi procesează REPEDE trimiterea, îmi răspunde că în 3-4 zile ajunge la destinatar, îmi comunică preţul de 5,70 lei şi îmi atrage atenţia să rămân să-mi dea chitanţa. Eu, uimită de serviciile oferite, cu gândul: iată că se poate, probabil că am avut şi eu o mică parte în această schimbare... şi siderată îi întind 6 lei.
Şi, ca să îşi câştige pe drept încă un post în blogul ăsta, doamna oficiantă nu a avut nici măcar intenţia, un gest măcar, de a-mi înmâna restul de 30 de bani...
Alte felicitări
Încă nişte felicitări făcute de Horia pentru Crăciunul acesta.
Cum zice el: "pentru cunoscuţii noştri". Primele trei, însemnate cu numele lui, sunt pentru doamnele de la Grădiniţă... dedicate special.
Şi acestea sunt toate pentru anul ăsta.
Letters from Santa Claus for Kids at Christmas with the NSPCC
Letters from Santa Claus for Kids at Christmas with the NSPCC
click the link...
Update: a venit scrisoare de la Moşu... pentru Horia. Cam prin 24 noiembrie
click the link...
Update: a venit scrisoare de la Moşu... pentru Horia. Cam prin 24 noiembrie
Din puţa gândirii
propensiunea spre perenitate a autorului frizează inefabilul
= înclinaţia spre eternitate a autorului e pe punctul să atingă nebunia fără a putea fi exprimată în cuvinte
= înclinaţia spre eternitate a autorului e pe punctul să atingă nebunia fără a putea fi exprimată în cuvinte
M-am dat mare în chiloţi mici
Dimineţile mi le petrec împreună cu 'Răzvan şi Dani' la Antena 1. Şi în cadrul emisiunii se organizează fel şi fel de concursuri cu telespectatorii pe bază de mesaje electronice. Într-o bună dimineaţă au lansat un concurs pentru care trebuia ca telespectatorii să trimită poze cu ei înşişi în Londra. Şi, întrucât sunt fericita posesoare a câteva poze cu mine în Londinium, am trimis şi eu. Ca o isteaţă ce sunt, în mesajul care însoţea pozele am scris că ÎMI urez mult succes. În spiritualitatea mea incomensurabilă de măgar, am vrut să scriu că le urez şi lor 'succesuri'. Am ştes şi am înlocuit cu un mesaj simplu de succes, doreinduţle lor ceea ce mi-am dorit şi mie. Şi ce mai înger păzitor am avut!!! În multa mea înţelepciune am trimis mailul la o adresă scrisă greşit: în loc de neatZa am scris neata. Ei, probabil că sunt păţiţi cu de-alde mine, aşa că au creat şi o adresă cu neata care probabil înaintează mesajele la adresă oficială şi dă un mesaj automat de răspuns care sună astfel:
"Neatza!
am primit emailul tau :)
dar te rugam ca de acum inainte sa folosesti cu aceeasi incredere neatZa@antena1.ro
O zi frumoasa sa ai,
Echipa"
Dacă rămâneam spirituală aşa cum am vrut iniţial? Oricum, am pornit cu dreptul în competiţie...
ÎMI doresc 'succesuri'... ce să mai zic?
Iată şi pozele cu care m-am înscris în concurs.
"Neatza!
am primit emailul tau :)
dar te rugam ca de acum inainte sa folosesti cu aceeasi incredere neatZa@antena1.ro
O zi frumoasa sa ai,
Echipa"
Dacă rămâneam spirituală aşa cum am vrut iniţial? Oricum, am pornit cu dreptul în competiţie...
ÎMI doresc 'succesuri'... ce să mai zic?
Iată şi pozele cu care m-am înscris în concurs.
Compania Naţională Poşta Română - nu doar eu
Colegul nostru a primit şi el un colet... A călătorit coletul din Anglia până în Sibiu 8 zile, iar de la Oficiul din Ştrand până pe Crişanei avizul a făcut 10 zile!!!
Genial!
Genial!
Am fost apostrofată
Eram la un curs la Bucureşti (da, cam ca domnul Goe, să nu mai rămân repetentă, Mamiţa s-a decis să mă ducă la Bucureşti, cu jumătatea mea cu tot, pentru un curs). Şi stând la curs cu telefonul pus pe silenţios, ca să nu dau dovadă de ciobănism, simt la cocis vibraţii. În pauză, mă uit să văd cine e. Număr necunoscut, deci... mi-am zis: o fi greşală.
A doua zi, în jurul aceleiaşi ore, din nou vibraţii în zona coxo-sacrală. În pauză, mă uit, acelaşi nr. din ziua precedentă. Mi-am zis, hai să văd cine e. Sun. Mi se spune de la capătul 'firului': 'Sunt de la X firmă de curierat. Doamnă, de când vă sun să vă aduc un colet. Vă tot sun şi nu vreţi să-mi răspundeţi' şi îşi continuă omul apostrofa, de mă simţeam deja vinovată. Cu toate că mă sunase o singură dată, cu o zi înainte. Şi îi spun că nu sunt în Sibiu, că mă întorc luni şi îl întreb dacă poate ţine coletul până luni. Amabil, îmi spune că e în ordine şi începe iar apostrofa. Că el, după 5 zile, trimite coletul înapoi, că dacă nu i se răspunde lui la telefon... bla-bla.
Încerc să-i spun că nu puteam vorbi la telefon că eram într-o şedinţă şi... aici fac gafa: dacă nu ştiu numărul, nu prea sun înapoi. Parcă i-am dat foc: 'Doamnă, să vă băgaţi numărul meu de telefon în memorie, să ştiţi altădată când vă sun, că dacă nu, eu trimit coletul înapoi... etc etc'
Evident că după terminarea conversaţiei am şi memorat numărul, de teamă ca nu cumva să mă prindă data viitoare pe picior greşit...
Aşa am fost certată de un curier.
ACTUALIZARE: Acum mă sună, de pe alt număr de telefon, nici măcar nu mai întreabă dacă sunt eu sau nu, ci doar să mă anunţe că iar am un colet. :)
A doua zi, în jurul aceleiaşi ore, din nou vibraţii în zona coxo-sacrală. În pauză, mă uit, acelaşi nr. din ziua precedentă. Mi-am zis, hai să văd cine e. Sun. Mi se spune de la capătul 'firului': 'Sunt de la X firmă de curierat. Doamnă, de când vă sun să vă aduc un colet. Vă tot sun şi nu vreţi să-mi răspundeţi' şi îşi continuă omul apostrofa, de mă simţeam deja vinovată. Cu toate că mă sunase o singură dată, cu o zi înainte. Şi îi spun că nu sunt în Sibiu, că mă întorc luni şi îl întreb dacă poate ţine coletul până luni. Amabil, îmi spune că e în ordine şi începe iar apostrofa. Că el, după 5 zile, trimite coletul înapoi, că dacă nu i se răspunde lui la telefon... bla-bla.
Încerc să-i spun că nu puteam vorbi la telefon că eram într-o şedinţă şi... aici fac gafa: dacă nu ştiu numărul, nu prea sun înapoi. Parcă i-am dat foc: 'Doamnă, să vă băgaţi numărul meu de telefon în memorie, să ştiţi altădată când vă sun, că dacă nu, eu trimit coletul înapoi... etc etc'
Evident că după terminarea conversaţiei am şi memorat numărul, de teamă ca nu cumva să mă prindă data viitoare pe picior greşit...
Aşa am fost certată de un curier.
ACTUALIZARE: Acum mă sună, de pe alt număr de telefon, nici măcar nu mai întreabă dacă sunt eu sau nu, ci doar să mă anunţe că iar am un colet. :)
Poşta Română revine în forţă
Am să îmi pierd minţile... De când cu experienţele anterioare cu Compania Naţională sus-numită, am făcut tot posibilul să evit serviciile lor de o calitate impecabilă, sublimă, dar care - calitate - lipseşte cu desăvârşire. Astfel că orice livrare am preferat s-o plătesc ceva mai scump, dar să-mi fie adusă la uşă, de un curier privat căruia să nu-i pese de prea multe detalii, decât să facă livrarea şi să-şi încaseze comisionul.
Astfel, am comandat nişte produse pe un site, produse pe care oricât m-am străduit, nu le-am găsit în magazin în Sibiu. Şi chiar am căutat. Pe site am selectat, ca de obicei, livrare prin curier rapid, mai scump cu cca 2 lei decât CN. Dar, decât să pierd vremea şi nervii pe la ghişee... mai bine plătesc 2 lei în plus şi mă caută ei pe mine. Când, ce să vezi, mă contactează administratorul site-ului respectiv:
- V-am livrat produsele solicitate prin Poşta Română.
- Auăleu... cum aşa? păi eu am ales livrare prin curier.
- Păi nu mai livrăm prin curier. Doar prin poştă.
- Şi opţiunea de pe site... ăăăă...
- Livrarea prin curier nu se mai face, dar pe site s-a uitat să se opereze modificarea.
...
Deja am prevăzut ce urma să se întâmple. Îi zic respectivei persoane că s-ar putea poşta să nu-mi elibereze coletul întrucât adresa pe care am dat-o e a firmei unde lucrez şi nu bate cu cea din buletin. Mi se sugerează o delegaţie sau împuternicire din partea conducerii firmei cu care să pot ridica produsele. Mă gândeam: cum să nu? Doamna Director exact de coletul meu nu mai poate. Şi, în nerozia mea, fac o încercare. Mă duc la poştă fără împuternicire, să-mi încerc norocul (ce-o fi ăla?). Deşi era cu plată ramburs, iar numele meu nu e chiar dintre cele mai răspândite, evident că 'oficianta' mă trimite să-mi fac rost de împuternicire, că nu poate da coletul oricui. Că, zice ea, cu numele ăsta pot fi atâtea persoane. Probabil şi profilul meu dădea de bănuit. Mă gândeam, da, cred ca multe persoane or fi Monika Silea...
A doua zi, solicit firmei o împuternicire. Mi se acordă. Mă gândeam ce s-o fi crucit Doamna Director când o fi văzut ce solicit eu. Şi victorioasă că totul a mers ca pe sfoară - fără să trag pe sfoară pe nimeni - mă îndrept spre oficiu să-mi ridic coletul. Îi înmânez 'oficiantei de serviciu' avizul, buletinul şi ÎMPUTERNICIREA semnată şi ştampilată. Îmi aduce femeia coletul şi când începe să proceseze datele, îmi zice:
- Împuternicirea NU îmi trebuie, pentru că livrarea e pe numele dvs.
NB: în 'colet' (a se citi 'plic') erau 6 m de sfoară cerată de-aia pentru coliere artizanale...
Astfel, am comandat nişte produse pe un site, produse pe care oricât m-am străduit, nu le-am găsit în magazin în Sibiu. Şi chiar am căutat. Pe site am selectat, ca de obicei, livrare prin curier rapid, mai scump cu cca 2 lei decât CN. Dar, decât să pierd vremea şi nervii pe la ghişee... mai bine plătesc 2 lei în plus şi mă caută ei pe mine. Când, ce să vezi, mă contactează administratorul site-ului respectiv:
- V-am livrat produsele solicitate prin Poşta Română.
- Auăleu... cum aşa? păi eu am ales livrare prin curier.
- Păi nu mai livrăm prin curier. Doar prin poştă.
- Şi opţiunea de pe site... ăăăă...
- Livrarea prin curier nu se mai face, dar pe site s-a uitat să se opereze modificarea.
...
Deja am prevăzut ce urma să se întâmple. Îi zic respectivei persoane că s-ar putea poşta să nu-mi elibereze coletul întrucât adresa pe care am dat-o e a firmei unde lucrez şi nu bate cu cea din buletin. Mi se sugerează o delegaţie sau împuternicire din partea conducerii firmei cu care să pot ridica produsele. Mă gândeam: cum să nu? Doamna Director exact de coletul meu nu mai poate. Şi, în nerozia mea, fac o încercare. Mă duc la poştă fără împuternicire, să-mi încerc norocul (ce-o fi ăla?). Deşi era cu plată ramburs, iar numele meu nu e chiar dintre cele mai răspândite, evident că 'oficianta' mă trimite să-mi fac rost de împuternicire, că nu poate da coletul oricui. Că, zice ea, cu numele ăsta pot fi atâtea persoane. Probabil şi profilul meu dădea de bănuit. Mă gândeam, da, cred ca multe persoane or fi Monika Silea...
A doua zi, solicit firmei o împuternicire. Mi se acordă. Mă gândeam ce s-o fi crucit Doamna Director când o fi văzut ce solicit eu. Şi victorioasă că totul a mers ca pe sfoară - fără să trag pe sfoară pe nimeni - mă îndrept spre oficiu să-mi ridic coletul. Îi înmânez 'oficiantei de serviciu' avizul, buletinul şi ÎMPUTERNICIREA semnată şi ştampilată. Îmi aduce femeia coletul şi când începe să proceseze datele, îmi zice:
- Împuternicirea NU îmi trebuie, pentru că livrarea e pe numele dvs.
NB: în 'colet' (a se citi 'plic') erau 6 m de sfoară cerată de-aia pentru coliere artizanale...
Cum îţi aşterni, aşa vei dormi
Aşa zice o vorbă românească. Şi pentru asta se pare că s-au inventat:
Oare cele din ultima categorie or fi împărţite la rândul lor în două tipuri: de stânga sau de dreapta?
- perne pentru dormit pe spate
- perne pentru cei care dorm pe burtă
- perne pentru cei care dorm pe o parte
Oare cele din ultima categorie or fi împărţite la rândul lor în două tipuri: de stânga sau de dreapta?
Coincidenţe?
La mijlocul lunii august am plănuit o ieşire la o cabană în zona Bran. Nu voi da numele locului, pentru că nu merită. Am vrut sa mergem trei cupluri cu doi copii, pentru o noapte, adică de sâmbătă până duminică. Am întrebat dacă sunt camere libere, ni s-a comunicat că da, sunt. Când am făcut o momandă fermă, am primit următorul răspuns imbecil:
Am încercat noi să negociem cu ei, în sensul că am fi fost ispuşi să luăm două camere pentru 2 nopţi, iar cea de-a treia doar pentru o noapte, că unii mai au şi servicii. Dar am întîmpinat un monument de rigiditate şi de căpoşenie. Vroiau totul sau nimic. În ceea ce ne priveşte s-au ales cu nimic. Iar vila respectivă nici că se va mai afla vreodată între opţiunile noastre.
Am trimis şi o sesizare la ei în acest sens, dar nu vă gândiţi că s-au deranjat să mă sune să lămurim nemulţumirea unui client, la urma urmei.
Se plâng toţi că nu merge 'business-ul'. Cu aşa administrare şi cu asemenea atitudine, prevăd că anul viitor locul va avea un alt proprietar. La mai mulţi!
Un amic îmi spunea că pun prea mult suflet. Dar nu m-am putut abţine. Vrei să cheltui bani şi ei nu vor să ţi-i ia. Nasol. Am înlocuit Branul cu Feldioara şi am fost mai câştigaţi. Şi ca petrecere, ca să nu mai zic de cont...
Apoi, am plecat la mare. La Eforie Nord. Da, în The Land of Choice. Şi culmea ironiei, am fost cazaţi la Hotel Bran!!! Blestemul Branului ne urmăreşte!!! Bu-hu-huuu...
Mulţi îmi reproşează că la aceiaşi bani puteam merge în Bulgaria sau în altă parte. Sunt destul de nelămurită de ce trebuie să plec neapărat la alţii... Dacă cuiva îi place mai mult pe litoralul bulgăresc, de ce trebuie neapărat să fac şi eu la fel? Nu am mers la marea noastră pe banii altora ca să trebuiască să mă justific pentru ce alegeri fac. Merg pe banii mei. Şi comenta o cunoştinţă: dacă fiţoşilor cu Rolls Royce sau cu Lamborghini şi Ferrari le este bine la Mamaia şi sunt mulţumiţi... la o adică eu de ce n-aş fi?
Dar trec peste asta. Am avut apă foarte bună, preţuri bune şi nu mă plâng de prea multe nici la capitolul servicii. (A)Normal, sunt multe goluri, multe lipsuri. Dar raportul calitate-preţ este echitabil de această dată. Mă îndoiesc că la alţii e totul perfect
şi că nu au lipsuri. Dar de ce să nu merg la ai noşti, să ştiu că măcar mă pot înţelege cu ei în limba mea şi să le pot spune la o adică ce am de zis. Mă duc să mă umilesc la bulgari care deşi ştiu româneşte şi înţeleg ce spui se fac că plouă. Sau la turci care deşi poate vorbesc să zicem engleza te umilesc pana în pânzele albe dacă e vreo problemă serioasă.
Apa a fost excelentă. Vremea idem.
Într-o dimineaţă au fost câţiva norisori, aşa că am mas la piscina hotelului:
În drum spre mare am văzut şi răsăritul soarelui la munte. Toată lume îl vede la ma
re. Dar la munte? Ia uitaţi cum arată soarele de dimineaţă. Şi când e mai jos, apare ca o bulină imensă roz-portocalie. Când era chiar ieşit de după linia orizontului, învăluit în negurile dimineţii, părea ca o fantomă. Nici nu am ştiut în primă fază ce e... Abia după câteva clipe am realizat că era soarele. Şi abia când a urcat mai sus am făcut poza...
Şi pe lângă Turnul Eiffel de la ferma 'Hermes' (copia ranchului din serialul Dallas în varianta de Bărăgan), la Bărbuleşti localnicii locuiesc în case netencuite, dar cavourile arată cam aşa:
Şi câte şi mai câte...
La Valea Călugărească, într-o casă cu turnuleţe, stă scris la poartă cu litere de-o şchioapă că acolo locuieşte o femeie cu puteri miraculoase, care citeşte în cărţi de tarot...
Ei, când la îndemâna noastră sunt atâtea minunăţii... la ce să plec să văd minunăţiile altora?
Analiza pe text: pentru perioada 15-16 august, ei pot oferi camere doar pentru 2 nopţi! Cum dracu or fi găsit o asemenea exprimare? Sunt curioasă cum băgau ei două nopţi în perioada respectivă. De asemenea, nicăieri nu se menţionează pe site la dânşii şi nici în corespondenţa cu ei că la sfârşit de săptămână închiriază doar pentru două nopţi.Pentru perioada solicitata de dumneavoastra, respectiv 15-16.08.2009 ( 1 noapte) va putem oferi 2 camere duble si o camera tripla numai pentru minim 2 nopti, in Weekend rezervam pe minim 2 nopti.
Am încercat noi să negociem cu ei, în sensul că am fi fost ispuşi să luăm două camere pentru 2 nopţi, iar cea de-a treia doar pentru o noapte, că unii mai au şi servicii. Dar am întîmpinat un monument de rigiditate şi de căpoşenie. Vroiau totul sau nimic. În ceea ce ne priveşte s-au ales cu nimic. Iar vila respectivă nici că se va mai afla vreodată între opţiunile noastre.
Am trimis şi o sesizare la ei în acest sens, dar nu vă gândiţi că s-au deranjat să mă sune să lămurim nemulţumirea unui client, la urma urmei.
Se plâng toţi că nu merge 'business-ul'. Cu aşa administrare şi cu asemenea atitudine, prevăd că anul viitor locul va avea un alt proprietar. La mai mulţi!
Un amic îmi spunea că pun prea mult suflet. Dar nu m-am putut abţine. Vrei să cheltui bani şi ei nu vor să ţi-i ia. Nasol. Am înlocuit Branul cu Feldioara şi am fost mai câştigaţi. Şi ca petrecere, ca să nu mai zic de cont...
Apoi, am plecat la mare. La Eforie Nord. Da, în The Land of Choice. Şi culmea ironiei, am fost cazaţi la Hotel Bran!!! Blestemul Branului ne urmăreşte!!! Bu-hu-huuu...
Mulţi îmi reproşează că la aceiaşi bani puteam merge în Bulgaria sau în altă parte. Sunt destul de nelămurită de ce trebuie să plec neapărat la alţii... Dacă cuiva îi place mai mult pe litoralul bulgăresc, de ce trebuie neapărat să fac şi eu la fel? Nu am mers la marea noastră pe banii altora ca să trebuiască să mă justific pentru ce alegeri fac. Merg pe banii mei. Şi comenta o cunoştinţă: dacă fiţoşilor cu Rolls Royce sau cu Lamborghini şi Ferrari le este bine la Mamaia şi sunt mulţumiţi... la o adică eu de ce n-aş fi?Dar trec peste asta. Am avut apă foarte bună, preţuri bune şi nu mă plâng de prea multe nici la capitolul servicii. (A)Normal, sunt multe goluri, multe lipsuri. Dar raportul calitate-preţ este echitabil de această dată. Mă îndoiesc că la alţii e totul perfect
şi că nu au lipsuri. Dar de ce să nu merg la ai noşti, să ştiu că măcar mă pot înţelege cu ei în limba mea şi să le pot spune la o adică ce am de zis. Mă duc să mă umilesc la bulgari care deşi ştiu româneşte şi înţeleg ce spui se fac că plouă. Sau la turci care deşi poate vorbesc să zicem engleza te umilesc pana în pânzele albe dacă e vreo problemă serioasă.Apa a fost excelentă. Vremea idem.
Într-o dimineaţă au fost câţiva norisori, aşa că am mas la piscina hotelului:
re. Dar la munte? Ia uitaţi cum arată soarele de dimineaţă. Şi când e mai jos, apare ca o bulină imensă roz-portocalie. Când era chiar ieşit de după linia orizontului, învăluit în negurile dimineţii, părea ca o fantomă. Nici nu am ştiut în primă fază ce e... Abia după câteva clipe am realizat că era soarele. Şi abia când a urcat mai sus am făcut poza...Şi pe lângă Turnul Eiffel de la ferma 'Hermes' (copia ranchului din serialul Dallas în varianta de Bărăgan), la Bărbuleşti localnicii locuiesc în case netencuite, dar cavourile arată cam aşa:
Şi câte şi mai câte...
La Valea Călugărească, într-o casă cu turnuleţe, stă scris la poartă cu litere de-o şchioapă că acolo locuieşte o femeie cu puteri miraculoase, care citeşte în cărţi de tarot...
Ei, când la îndemâna noastră sunt atâtea minunăţii... la ce să plec să văd minunăţiile altora?
Accident
Am fost apostrofată că nu am scris nimic despre micul incident din martie a.c. De fapt că nu am mai scris nimic anul ăsta... E un an destul de nasol. Zic unele guri că la 33 de ani femeile au o răspântie. O fi aşa sau nu, cert este că ...Deja cunoscuţii ştiu - necunoscuţilor nu le pasă - poate nici chiar cunoscuţilor nu le pasă - că la jumătatea lui martie am căzut la schi şi mi-am sucit un genunchi. Diagnostic: contuzie forte cu suspiciune de fisură de platou tibial şi suspiciune de fisură de menisc. Adică am călcat strâmb. De fapt nu am călcat. Alunecam elegant pe pârtie cu viteza de 0.01 km/h (cum îi place cuiva să mă tachineze) şi am prins o porţiune cu zăpadă mai afânată, mi s-a înfundat schiul sub zăpadă, am fost azvârlită pe o parte în zăpadă şi gata. La momentul impactului cu planeta albastră - care, de fapt era albă ca în poveşti - în genunchiul stâng s-au auzit niste trosnete, apoi o durere intensa, apoi, un salvamontist m-a luat în braţe, m-a amplasat comod pe snowmobil (eu şi preşedintele Băsescu) şi aşa am ajuns la salvamont. Eram bine echipată, nu eram în adidaşi... Mi s-a fixat piciorul cu o atelă şi aşa s-a finalizat tabăra mea de schi după 2 zile, deşi trebuia să dureze 5. Şi, uite aşa: eram eu a treia oară, şi ultima, pe schiuri. Deşi salvamontistul a fost drăguţ şi m-a încurajat să nu renunţ. Oare îşi dorea să mă mai vadă?!
Oio zicea că am piciorul în 'ghift'.
Derutat copilul. M-a ajutat cum a putut şi el. Şi zice că îi e milă de mine... Oare vorbeşte serios? Sau zice doar aşa... ?A fost destul de ciudat, pentru că Laura, avusese niste vise nasoale in cele două nopţi premergătoare accidentului - sau să-i spun mai bine "incident" ca să nu se interpreteze prea catastrofic. Dacă au fost prevestitoare, ma bucur ca am păţit eu ce am păţit şi ca toţi cei 20 de copii din tabără au plecat sănătoşi. După aceea, Laura a zis că nu a mai visat nimic.
De la salvamont am ajuns la ortopedie, de acolo în sala de gips - 2 săptămâni cu un burlan gipsat de un metru care mi-a nenorocit piciorul. Apoi săptămâni întregi de recuperare chinuitoare la fizioterapie şi ... cu ce m-am ales? Cu un picior cu o mobilitate îndoielnică, cu o nesiguranţă în mers şi cu păr pe genunchi! Da! Mi-a crescut păr pe rotulă! Şi doare al naibii la epilat. E pufuleţ din acela finuţ, care pişcă de numa la smuls. Cam ca la sprâncene... Try home... yes! yes! yes!
După ce mi-au scos gipsul, genunchiul meu arăta cam ca un pepenaş: nu se distingea rotula.Şi, ce s-a mai întâmplat? Ama a călcat şi ea strâmb, ca de, Cupidon a orbit-o şi şi-a scrântit glezna. Loca, şi ea, acum aflu că a călcat în gol şi nu mai poate călca în plin - în Montreal şi tot din cauza lui Cupidon. Şi Bip-Bip... s-a operat şi ea, la mână, ca să nu facă notă discordantă. sau poate tot Cupidon? Adică, ce? Ea nu e moţată la fel ca noi toate?
PS: Acum sunt bine
Abonați-vă la:
Postări (Atom)